Poveste cu timizii
Un baiat timid, ca multi altii. Si vedem ca ei cu miile in filmele de doi bani de pe la tv. O fata usuratica dar singura, cu ceva probleme de schizofrenie, ne-acute, cum vedem prin restul de filme de pe la tv.
Un bulevard mare, pe care trec in fiecare minut sute de masini cu mii de oameni in ele. Un bulevard circulat de sute de mii de oameni saptamanal fara a se cunoste intre ei – logic. Aici, in fata cafenelei, singura cafenea din oras ramasa neatinsa de trecerea vremurilor, cu aceleasi obloane de fier, cu acelasi colorit pestrit al peretilor interiori, cu aceleasi obiceiuri ale clientilor care fumeaza pentru a face in ciuda legii antifumat din locurile publice, si inca altele.
Cafeneaua are 10 mese de 4 locuri, dar in dimineata aceia fatidica doar doua mese erau ocupate, si la fiecare masa sedea doar un client. El sedea la geam si ea la fel, caci mesele erau situate in line in fata geamurilor, doar ca masa lui era in stanga iar a ei in dreapata. Poate pentru a detona armonia din vietile lor bantuite de fantome.
Amandoi sedeau cu nasul in ceasca de cafea tragand fumuri lungi din tigara, si ca un facut amandoi isi cumparaserea in aceasta dimineata tigari de la benzinaria din clot, amandoi Kent lung, numai ca la diferente de 2 minute, intai el, apoi ea. Stateau la diferenta de 8 mese unul de altul, ca si cand un magnet puternic in loc sa ii atraga ii respingea.
De fiecare data cand el privea spre ea, si o facea doar pentru o secunda caci apoi isi retragea privirea rusinat – timidul – ea privea spre geam. Si in acelasi mod, cand ea privea pret de o secunda spre el, el se uita pe geam, astfel incat, privindu-se timid, pe furis, nici unul nu apuca sa vada chipul celuilalt pe de-antregul.
Soferul taxiului taie fata BMW-ului, asa cum fac taximetristii de obicei, iar soferul bolidului, un mosneag imbogatit peste noapte si fara experienta in sofat trase brusc de volan si intra direct in cafenea. Geamurile se imprastiara pe sute de metri, iar cele 8 mese ce ii despartea pe cei doi fura strivite.
Un nor de praf negru se ridica in vazduh, fara a perturba linistea mormantala a celor doi clienti. Din cand in cand priveau la BMW fara a le pasa de el sau distrugerile provocate, doar, doar sa vada ochii celuilalt, dar acest lucru nu se intampla.
Secundele treceau una dupa alta, ea vru sa se ridice si sa faca primul pas, dar se razgandi, el avu si el acelasi instinct, dar dupa o secunda instincul il parasi.
Intr-un final veni politia, martorii cascau gura ca la urs, presa facea poze, iar chelnerita le ceru politicos sa plece caci cafeneaua se inchide pentru o perioada nedeterminata.
Cei doi plecare, unul in stanga, altul in dreapta, fara a privi macar o data chipul celuilalt. Abia a doua zi in ziare s-au vazut amandoi, si ce bine le-ar fi sezut impreuna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu