Dincolo de ceea ce vedem zilnic, de ceea ce auzim infaptuindu-se langa noi sau la departare de noi, dincolo de atrocitatile din istoria neamului omenesc, omenirea ar putea sa fie minunata. Mult, mult mai minunata decat avem curajul sa ne imaginam.
Din pacate traim intr-o lume controlata de egoism, probabil cel mai mare inamic al omului.
Avem zilnic motive sa visam la mai bine, zilnic ne lovim de rautatea celor de langa noi, si tot zilnic contribuim si noi la nefericirea altora. Priviti de sus, din spatiu, parem a fi o specie iubitoare de violenta si sadism, rea pana in maduva oaselor, pana in adancul sufletului...
Si totusi, in tragedie consta sufletul umanitatii. O umanitate ce nu stie sa iubeasca binele, ce nu vrea sa vada adevarul si care prefera minciuna si nedreptatea ca fiind valori imposibil de rastrunat, valori - legi - ce definesc insusi existenta umana.
Cand insa o tragedie loveste pe nepusa masa, spiritul umanitatii rasare ca prin farmec. In mijlocul tristetii si amaraciunii se vede cel mai bine frumusetea ascunsa a sufletului uman. In clipa trista a nenorocirilor mila capata valoare iar egoismul cade ingenunchiat sub forta de netagaduit a umanitatii.
Vai ce frumosi ar fi oamenii, ce buni, .... ce minunata ar fi lumea! - umanitatea, daca ar privi viata exact ca in acea clipa trista, prea trista pentru a fi tinuta minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu