....Ca binele si raul sunt relative. E ceva surprinzator, momentul in sine. Poti face in rest teorie, e o chestie bine stiuta asta cu relativitatea, ca nimic nu e 100% bun sau 100% rau. Dar momentul in sine cand efectiv simti asta are ceva unic in el si simti cum se produce in tine o schimbare..... citeste tot
Multa vreme si eu am mers pe ideea ca totul este relativ, insa lucrurile nu stau chiar asa. De ceva vreme am inceput sa studiez cate ceva legat de fizica cuantica (o dambla a mea).
Si vreau sa spun ca atat logica cat si filozofia incurca existenta relativitatii la infinit. Caci, daca totul ar fi dus la extrema, in cazul de fata totul sa fie relativ, atunci ce anume ar defini realitatea, daca nu un punct fix, un reper stabil (linie de hotar), dincolo de orice influenta, de orice fel.
Deci, nu totul este relativ, doar unele lucruri: 99%.
2 comentarii:
Intr-un fel,iar imi dai de gandit. Sunt implicati mai multi factori,printre care si timpul.la fizica nu ma pricep. S-ar putea sa existe si ceva nerelativ. Dar procentele binelui si raului in ceva mi se par relative. Cel putin asta am constatat. Relativ e si timpul. Ce am scris in articol nu a fost rodul unor analize indelungate.dar chestiunea ma intereseaza.daca mai ajungi si la alte constatari,abia astept sa le citesc.sper sa nu se fi dus in spam comentariul tau.sunt pe tel si nu pot vedea daca apare si pe blog.daca nu e,il aprob maine.
Totusi, cu riscul de a parea un retrograd rigid la creier (ca mi s-a spus ca sunt si chiar in real life !), eu chiar cred ca e ff RAU sa faci rau unui seaman, si chiar si militarii profesionisti care au sarcina profesionala uneori de a trebui sa vatameze sau chiar sa omoare alti oameni recunosc acest lucru si recunosc ca este unul din riscurile ff stressante profesionale de serviciu, si ca gandul ca o faci cu o intentie posibil BUNA de aparare nu de agresiune voita, totusi vine in contradictie chiar cu biologia componentei morale a fiecarui om. Pt ca omul NU e genetic programat doar salbatic catre competitie agresiva fata de altii, e si programat genetic si catre empatie si intr-ajutorare de seaman in anumite conditii, chiar si la limita. Cel putin asa arata ultimele cercetari despre care se povesteste pe CNN. Desigur cat e programat si cat e actualizat sau pus in pozitia "on" vs "off" depinde si de individ si de geografia si istoria mediului in care se dezvolta. (De parintii specifici ai acelui om depinde CEL MAI PUTIN, poate doar usor la nivel de genetica + de fapt TOT la nivel cultural mai LARG inconjurator imediat al acelui copil, si mai ales chestia cu "mama e de vina" + "cei 7 ani de acasa" sunt niste MITURI inca destul de adanc inradacinate cu destul de multa putere din cauza de niste misinterpretari de pe la mijlocul sec XX incoace despre mame + programul de lucru si scoala publica din sec XIX incoace, care vor fi GREU de re-clarificat la nivel de de-mistificare ca sa nu se mai puna atata accent exagerat pe ele, in detrimentul punerii accentului pe alte chestii, mai ales si a responsibilitatii personale, care EXISTA la majoritatea oamenilor in mod real si, dupa parerea mea, trebuie CULTIVATA in mod educativ organizat si in Romania, dar nu numai acolo, dar stiu ca va fi greu cu mass-media inca inradacinata in sec XIX.)
Sorry ca sunt oarecum ursuz, dar e din cauza ca nu mai pot sa comentez de 3 zile pe nici un blog de pe platforma wordpress dot com, si inca nu vad o solutie la orizont.
Trimiteți un comentariu