34 de ani sunt aproximativ jumatate din viata unui om. Da. Am trait jumatate, din care primi 10 ani nu prea mi-i amintesc, deci am trait 24 de ani. Oare? Oare chiar i-am trait? Probabil ca da, altfel nu as mai fi in viata, nu as mai fi la tastatura acum. Doamne! Au trecut 34 de ani! Ca ieri era in clasa I!
Si vor trece si restul de ani ca vantul. Cineva spunea:
“Zilele trec greu, anii insa zboara ca vantul!”
Ma voi trezi intr-o dimineata coplesit de batranete (asta daca mai apuc acele zile). Si tot ce imi voi dori atunci va fi sa fiu iarasi tanar. Sa pot alerga, sa am dantura intacta, sa vad culorile vii, sa aud, sa nu fiu rapus de vreo boala, sa am motive pentru a imi mai face planuri.
Si totusi, timpul mrge inainte. Poate mult mai repede decat am dori noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu